Monday, 17 April 2017

Equilibrium


Atât de cunoscute sunt umbrele celor care au trecut prin aceste locuri. Oamenii sunt un izvor nesecat de putere și curaj. Mulți se zbat într-o neliniște teribilă, căutându-și sufletul de mult uscat. Alții visează la o altă viață. Una în care buzele nu s-au uscat de dor după adrenalină, cea care de multe ori poartă numele de iubire.
Când cunoști un om, nu ai nici cea mai mică idee dacă acesta îți va tulbura viața sau va trece pe lângă, nereușind să își lase amprenta pe tine. Sunt șanse să fie doar o prezență anostă. Dar eu cred că sunt șanse mult mai mari să îți schimbe radical viața. Iubirea se naște din dorința noastră de a ne căuta pe noi în alții. Ne descoperim cuvintele în altă persoană. Găsim echilibrul pierdut și suferim fără acesta. Dar oamenii sunt cheia în mica noastră viață. 
În schimb, orgoliul îi face pe oameni urâți. Orgoliul malformează timpul, își lasă amprente teribile pe sufletul oamenilor, lăsându-i să zacă într-o stare împietrită. Oare cât de repede s-ar rezolva probleme dacă oamenii ar renunța la orgoliul? Poate că unii chiar își doresc o lungire cât mai mare a suferinței. Se spune că fără suferință, noi nu am putea să ne bucurăm de fericire. Și acest lucru este adevărat. Dar orgoliul nu are de a face cu așa ceva.
Orgoliul se termină o dată cu iertare. 
Și intervine teama de a nu pierde persoana draga. Te rogi cerului să fie bine. Dar acesta nu te ascultă. Te oprești, drept, în fața lumii și aștepți până când iubirea îți va apărea iar în față. Toate gândurile, trupurile și cuvintele pe care le-ai cunoscut, te-au modelat în a fi omul de acum. 
Mai puternic sau mai fragil, de fiecare dată avem câte ceva de învățat de la fiecare om pe care îl cunoaștem. Unii ne vor aduce fericire, alții vor încerca să ne acapareze în deziluzie și să ne îmbrace în tristețe. În schimb, pe o persoană o vom iubi dincolo de normal. Îi vom acorda merite neobișnuite și o vom lăsa să ne poarte pe ritmul dragostei. 
Indiferent de oamenii pe care îi întâlnim în lunga sau scurta călătorie a noastră prin viață, ei își vor asuma roluri care mai de care mai importante. Unora, chiar noi le vom acorda merite neobișnuite, pregătindu-i pentru a le acapara gândurile. 
Iubind viața, vei căuta răul și binele în orice minte fantezistă...

No comments:

Post a Comment

O clipă de tăcere...