Saturday, 1 October 2016

Lasă-mă să îmi fie dor!


Cu toate că avusese o noapte groaznică, Ana s-a trezit mai veselă ca niciodată. Coșmarurile o chinuiseră iar. Dar astăzi le era imună. Știa că este ziua cea mai pentru ea. Victor sosea acasă. S-a ridicat din pat și rapid, s-a năpustit asupra cafelei proaspăt făcută de sora sa.
În comparație cu sora sa, Amelia,  Ana era un haos. Nu știa nici măcar să își facă o cafea. Își deschide laptopul, sorbind din cafeaua fierbinte și intră pe Facebook. Câteodată se întreabă cum ar fi să își închidă contul? Să devină o anonimă în această realitate virtuală. Dar cum ar putea să stea ea fără să vadă ce face Victor? Ia să vadă ce a mai postat el. „Dragul de el! Și-a dat check în că vine acasă. Abia aștept să îl văd, să îl strâng în brațe și să îi spun cât de mult mi-a fost dor...”. S-a trezit din visare rapid, sunându-i telefonul. A pus cana cu cafea pe birou și a răspuns la numărul necunoscut. Din păcate era doar curierul. O anunța că astăzi îi sosește un colet. „Mhm!”, strâmbă din nas și aruncă telefonul pe birou. Își îndreaptă spatele, mereu uită să nu mai stea cocoșată. Parcă îi și aude vocea serioasă a lui Victor, certând-o să stea dreaptă. Deschide dulapul și își caută din priviri rochia roșie, special cumpărată pentru ziua de azi. Ea urăște roșul, dar el o adoră când ea se îmbracă în culoarea aceasta. Știe că dacă Victor este fericit și ea este. Nu și-a închipuit niciodată că s-ar putea îndrăgosti atât de rău de cineva. Numără cu apăsare minutele până când el va veni. ”Au mai rămas 360 de minute!” își spune. Arde de nerăbdare să îl vadă în persoană. De Skype era sătulă. S-a săturat de internet, ar vrea ca totul în viața ei să se petreacă prin simțuri, nu prin „holograme”.
Telefonul a sunat scurt. Sunet de mesaj. A luat telefonul în mână, tremurând cu gândul că poate este el și l-a deschis. Erau iar cei de la curierat. Primise un sms că urmează coletul să fie expediat în decursul zilei de azi. ”Pe dracu! Ăștia sunt nebuni? Întâi mă sună și după îmi trimit sms? Idioți oameni!. Ia să văd când a fost ultima dată când Victor a intrat pe Whatsapp. Uh! Acum 1 h. Și mie de ce nu mi-a trimis mesaj de bună dimineața? S-o fi gândit că dorm? Dar știe foarte bine că mie îmi place să mă trezesc cu sms de bună dimineața de la el. Ah, da, uitasem Nu trebuie să mă supăr pe el. Sigur s-a gândit să ne menținem planul.” Victor îi propuse ca astăzi să nu vorbească până nu ajunge la ea acasă. Spunea că așa întâlnirea lor va fi mai frumoasă.

Ultimul sms de la fusese: „Lasă-mă să îmi fie dor!”

No comments:

Post a Comment

Noi vs/și ei