Thursday, 12 May 2016

Epilog


Și te-aș prinde într-un abis al sufletului meu, cuprinzându-ți gândurile cu teamă. Inima mea nu ar cunoaște altă stare decât aceea în care tu mă privești încruntat.

Niciodată nu mi-au plăcut argumentele inutile ale tale. Poate și de asta încă sunt aici. Pentru că te ferești să îți înșiri frustrările care zac în tine. Ca și cum nu ar exista. Pe mine nu mă interesează faptul că tu nu vei fi în stare niciodată să mă cucerești. Te vreau prezent acum. Într-o lume aprigă și detestată cu atâta ardoare de alte entități, tu ești cel care îmi împletește gândurile și mă îndeamnă să zbor liber. În această poveste indestructibilă de dor și pasiune, ne regăsim de fiecare dată. Suntem aceeiași chiar dacă mai trec peste noi câțiva ani. Nimeni nu îmbătrânește în povestea asta. Ridurile fine devin și ele la rândul lor entități prinse în fantasmul unei dorințe încă neaprinse. Noi nu ne spunem cuvinte de dor și nu ne plângem gândurile, ci le lăsăm să zacă până în momentul în care nu le vom mai cunoaște. Se vor desprinde de noi cu atât furie încât simțurile noastre sângerânde se vor transforma în chipuri necunoscute. În această banală lume, noi suntem niște străini. Nici măcar nu ne ferim să afirmăm că suntem atât de nepotriviți. Pentru cine? Pentru mine, pentru tine sau pentru toată lumea. Nimeni nu ne înțelege.
Din când în când ne aruncăm pe malul mării și așteptăm chemarea de a da frâu sentimentelor noastre și de a ne metamorfoza în îngeri cu aripi pictate în roșu asemenea sângelui nostru. Întruchipăm demonii în brațele celor iubiți și ne astâmpărăm setea de dragoste doar prin evocarea unui adevăr eronat. Suntem atât de diferiți și totuși atât de creduli încât nu vom cunoaște cu adevărat sensul nostru. Nici măcar sentimentele noastre nu trăiesc suficient de mult. Ele se metamorfosează deseori în bestii cu chipuri neînțelese și se afundă în trăiri neclare.Și totuși..ești singurul care mă înțelege. Îmi alcătuiesc un întreg arsenal de sentimente nefaste și ți le expun în fața ta. Fără să am pretenția că vei sta. Să te hrănești cu gândurile mele până la o evaporare a tuturor sentimentelor care zăceau în mine. Însă ai rămas surprins. Cu cât încercai să ma seci de trăiri cu atât apăreau altele până s-au completat cu ale tale. Și ai rămas împietrit. În tot acest timp tu te-ai căutat pe tine în mine. Ai vrut să asimilezi gândurile mele și să le furi fără să știi că ele îți vor face mai mult rău decât bine. Brusc, ți-am amintit de ce în tot acest timp m-ai vrut. Pentru că eu alcătuiam ceva ce tu deja erai...

No comments:

Post a Comment

Noi vs/și ei