Thursday, 14 April 2016

La sfert de secol...


Nu m-am întrebat niciodată cum voi arăta sau ce voi face la 25 de ani. Din fericire sunt mult mai bine decât m-aș fi gândit. Are și viața asta sensul ei. Am ajuns să fiu împăcată cu mine și cred că cea mai mare realizare a mea a fost că am învățat să mă iert. Mi-am eliberat mintea de gândurile absurde. Pentru prima data în viața mea am așteptat atât de împăcată aniversarea mea. Singura dorință pe care mi-am pus-o a fost să mă păstreze Dumnezeu tot sănătoasă. Restul le pot rezolva eu singură.
Am reușit să am lângă mine numai oameni calzi și frumoși de la care am atâtea de învățat
Un sfert de secol. M-am transformat în femeia pe care o vezi în fiecare zi cum pășește cu grijă. Mereu sunt grăbită. Timpul nu îmi ajunge. Dacă m-ai întreba ce îmi place cel mai mult să fac, ți-aș răspunde simplu: să privesc marea. Pentru că ea este la fel ca mine: calmă și agitată în același timp. În spatele chipului zâmbitor pe care îl afișez, de multe ori se ascunde o furtună. Câteodată întruchipez o entitate menită să creeze pace în lumea ta, dar când nu te aștepți îți arăt adevarata față. Sunt un haos sau poate doar îl creez. Cert este că vei trăi mereu cu incertitudinea că nu vei reuși să mă cunoști sau să mă înțelegi. Răspunsurile mele nu sunt spuse pentru a te face să mă înțelegi. Pentru că eu nu caut asta. În schimb vreau să te privesc așa cum ești și să mă lași singură să îmi dau masca joc. Fără insistențe. Doar cu răbdare. 
Nu sunt pregătită să îți cunosc toate gândurile. Câteodată nici pe ale mele nu le mai vreau. Le țin prinse într-un buchet de flori uscate dăruite de zei. Nimeni nu cunoaște fericirea dacă nu se scufundă înainte în amărăciune. Pentră că buzele sunt schițate pentru iubire, nu pentru cultivarea răului și impregnarea lui asupra propriei tale realități.
Iubesc cerul. Știai? Și marea și oamenii. Și tot ce este în viața mea. 
Sunt o fată la un sfert de secol care a învățat că timpul nu trebuie grăbit. Mi-am promis să îmi păstrez mintea limpede și să dăruiesc bunătate și iubire. Sunt o fire vulcanică. Recunosc. Reacționez după intuiție și îmi duc gândurile în ritmul muzicii. Sunt o împletire de emoții antagonice. Îmi place să ascult muzică și să mă ascund în lumea mea unde sentimentele se împletesc cu delicatețe

No comments:

Post a Comment

Un Colocviu la Moscova