Tuesday, 29 March 2016

Nemurire sau iluzie?


Sunt o alcătuire de emoții antagonice. Îmi construiesc un timp numai pentru mine pe marginea unei imagini delicate. Și îmi place să privesc cerul cum își pictează trupul în forme albe. Care mai de care mai ciudate. Zâmbind, îmi întorc privirea către tine. Ești așa cum te-am lăsat ultima dată.
Neschimbat. Acea privire plină de ură și tristețe mă face să mă simt vie. Știi foarte bine că mă hrănesc cu suflete chinuite. Iar tu ești cel mai chinuit suflet pe care l-am cunoscut. Ador să te privesc când ochii ți se întunecă și mi-ai devora mintea, făcându-mă să mă simt atât de vie.
Nu îți pot promite că voi sta pentru totdeauna aici. Pentru că sunt conștientă că nu voi avea suficientă răbdare. Sufletul meu se reîncarnează în diferite ființe, fiind de fapt în sinea lui un cameleon. Da. Câteodată așa mă și prezint. Sunt un cameleon. Atât de delicată și brutală în același timp încât aș putea străpunge orice barieră pe care inima mea mi-ar impune-o.Când sunt agitată, buzele refuză să mai vorbească. Și cad într-o tăcere absurdă, unde nici măcar tu nu mai poți să mă salvezi. Nu ți-am cerut niciodată ajutorul, iar tu știi asta. Nici măcar atunci când îmi priveam sufletul mutilat de gânduri haotice. Eu sunt propria prizonieră în lumea mea plină de sentimente frumoase. Știi ce este absurd? Tu ai ajuns să îmi cunoști fiecare parte din sentimentele mele fără acordul meu. M-am lăsat purtată de intuiție. Câteodată m-am purtat ca un copil răsfățat. Și știu foarte bine cât de mult urăști tu asta. Dar apoi am revenit aceea ființă capabilă să îți răstoarne toate gândurile și să te facă să mă privești cum nu a reușit nimeni. Îmi spuneai că sunt o împletire de emoții care mai de care mai fantastice. N-am cunoscut iubirea sau alte sentimente de genul acesta, ci am ajuns amândoi la un punct comun unde am devenit capabili să ne asumăm simțurile. Nu a existat niciodată o legătură amoroasă între noi. Nu ne-am dorit trupurile și nici nu ne-am declarat sentimente fantastice. Legătura noastră a ținut să fie legată doar de suflet. Amândoi suntem chinuiți și luptăm într-o bătălie care ne mutilează sentimentele zi după zi.
Mă privești cald. Știi foarte bine că eu nu sunt o făptură superficială. Eu nu reprezint decât imaginația ta. În fața ta sunt vie. Sunt o creație de emoții antagonice. Câteodată întruchipez bunătatea cea mult dorită de tine. Iar în alte zile, când mă simt atât de stăpână pe mine, sunt în stare să îți distrug universul creat cu trudă de tine. Să îți urmăresc privirea și să te asemăn unui demon născut din visele mele. Și atunci să te fac să mă privești așa cum sunt: fără mantia superficialității. Iar ochii tăi limpezi și plini de căldură să se întunece asemenea unei furtuni de vară...

No comments:

Post a Comment