Saturday, 20 February 2016

Gânduri de primăvară


Îşi întinde braţele fine, cuprinzându-mă în braţe. Mă simt bine, adăpostită sub privirea cea mult dorită. Am plecat cu gândul că mă voi întoarce aici.
Ştii, e amuzant să vezi cum tot ce ai iubit s-a evaporat asemenea ploii de vară care udă furios şi rapid pământul încărcat de freamătul căldurii sufocante. Se spune că totul trece. Chiar şi noi. Suntem pe acest pământ pentru un anumit timp. Ne tulburăm ochii cu dorinţe meschine în încercarea de a ne păstra întregi. Iar eu, o făptură încă fragedă, sunt o împletire de simţuri. Aş mai sta aici, aş mai zăbovi prin mintea mea cu un scop precis pe care nu ţi-l voi spune. Este amuzant cum oamenii îşi însuşesc cuvintele altora şi îşi arogă supremaţia pe gândurile lor. Am renunţat să mai acord atenţie unor făpturi cu ochi de demon. Trecând peste imaginaţia unei reîncarnări ridicole, noi trăim doar această viaţă, aşa cum este ea: plină de fericire sau ură. Plimbându-mă printre gândurile mele, am reîntâlnit anumite momente fantastice care şi-au impregnat imaginaţia, asistând la metamorfozarea mea. Însă ea nu se opreşte. Este într-o continuă dorinţă de evadare din propriul suflet, rupându-mi cu sete bucăţi din locul unde zac persoanele dragi: inima. Prin acest joc au căzut multe persoanele. Chiar unele pe care credeam că toată viaţă vor sta acolo. Inima mea a devenit mai liberă, dar în acelaşi timp mai goală. Lipsită de prezenţa unor entităţi demonice, inima a început să vadă iar doar frumosul în viaţa mea. Însetată de dor după anumite momente, mi-am zâmbit. Da, într-un mod absolut narcisistic. Fără să îmi mai reproşez că îmi pasă prea mult de mine. Fără să mă mai întreb dacă sunt antisociabilă sau nu. Am plecat de la premisa unui nou început. Al primăverii. Iubesc cu pasiune primăvara. Dorinţa de  nou şi de reînviere a naturii şi a mea. Primăvara este locul unde totul începe. Iubirea nu cunoaşte vârstă în preajma primăverii. Ador să privesc natura cum se colorează în diferite nunaţe primăvaretice.
Primăvara este anotimpul unde chiar şi cea mai neagră inimă prinde viaţă.

No comments:

Post a Comment

Un Colocviu la Moscova