Friday, 4 December 2015

Printre rafturi


Contemplându-mi amintirile găsite în sertarul prăfuit de mult uitat, mi-am amintit că am învăţat să trăiesc în prezent. Dacă în alţi ani aş fi forţat viitorul să vină, acum doar mă bucur de timpul meu. M-am schimbat. M-am schimbat mult.
Oricât aş încerca să îmi neg emoţiile, ele trăiesc în mine şi îmi coordonează acţiunile. Îmi doresc să fiu mai înţelegătoare cu oamenii şi să renunţ la răutate. Sunt conştientă că mă domină de multe ori. Câteodată mă trezesc împietrită de sentimente încărcate cu venin şi am tendinţa să le arunc spre oamenii calzi din viaţa mea. Dar am învăţat să le opresc. Îmi construiesc pe faţă un zâmbet cald şi astfel mă eliberez de proprii demoni. Este o luptă grea, aproape imposibilă. În fiecare zi mă bucur când mai câştig o bătălie. Am renunţat de mult la invidie. Oare la tendinţa de a fi răutăcioasă când o voi putea elimina din inima mea?
Anul acesta am făcut pace cu mine. Mi-am însuşit toate victoriile şi am zâmbit, de data aceasta doar pentru mine. Ca şi cum aş aparţine unei poveşti unde rolul principal îl interpretez atât de bine încât încep să devin m-impresionată de mine. Mi-aş atinge limitele şi le-aş împinge spre neant cu scopul de a le dizolva. M-am îndrăgostit. Teribil aş putea spune. Da, m-am îndrăgostit de viaţă, de oameni şi de mine. Mi-am dat seama că toate legăturile noastre cu ceilalţi sunt create de Dumnezeu pentru a ne alimenta nevoia de dragoste şi siguranţă. Nu voi vorbi acum despre o dragoste între un el şi o ea, ci despre o altă iubire: cea de oameni. Pe drumul nostru  fiecare ducem o luptă aprigă cu viaţa noastră. Nu suntem diferiţi unii de ceilalţi. Cu toţii avem aceeaşi viaţă, dar cu viziuni diferite. Unii poate îşi doresc bogăţie, alţii tânjesc după prietenie sau dragoste. Mai sunt unii care vor totul sau nimic.
De sufletul meu s-au lipit câteva persoane absolut minunate. Nu le voi spune numele. În schimb, vreau să le amintesc cât de speciale sunt pentru mine. Am momente când fug ca o copilă cu sufletul rănit în braţele lor. Iar aceşti oameni dragi mă aşteaptă cu braţele deschise. Câteodată mă şi critică. Sunt conştientă că fac multe greşeli, dar sunt încă tânără.
Oamenii frumoşi sunt ca muzica; ei trăiesc cu tine pe ritmul ei. Muzica te îndeamnă la visare. Îşi întinde braţele şi te îmbrăţişează, iar momentul devine etern.


5 comments:

  1. Frumoase ginduri, nu credeam ca ai preocupari din astea interioare :)
    oricum din proprie experienta la intrebarea te : " Oare la tendinţa de a fi răutăcioasă când o voi putea elimina din inima mea? "
    vei putea renunta la a fi rautacioasa cind in cel din fatza ta vei vedea ca si in el exista o particica de Dumnezeu, care poate acum nu straluceste pentru ca este prinsa prea mult in lucrurile materiale, sau poate nu are nivelul tau de cultura ori pe plan rational nu a facut eforturi sa eleveze .. s-a complacut ca marea masa a societatii .. Ori pur si simplu alegi alta ATITUDINE cind esti provocata si in loc sa fii rautacioasa raspunzi in asa fel incit atari ca esti de alta calitate ;) Succes!! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din proprie experienta CrisitC? Asa cum spuneam, toti am trecut pe aici :)

      Delete
  2. Draga mea, citind ceea ce ai scris m-am regasit pe mine, acum muuuulti ani. Cu totii (sau majoritatea) am trecut prin aceasta faza, fie ca am recunoscut si ne-am asumat, fie ca nu. Cu timpul vei invata sa iti pastrezi doza optima de rautate (este buna si necesara uneori) si mai ales sa o controlezi cu dibacie. Iti urez succes si sunt sigura ca peste un an, in timpul asta, vei reciti si vei vedea cat de tare te-ai schimbat.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Timpul ne schimbă, ţine de noi dacă alegem drumul potrivit.
      Mulţumesc frumos! Te pup!!!

      Delete