Tuesday, 15 December 2015

Maturizarea sufletului


Suntem într-o căutare continuă de noi. În fiecare zi, muşcăm cu sete din întrebările rămase nespuse şi aruncăm o vină fictivă pe ceea ce am vrea să fim şi nu suntem. Nici eu nu ştiu ce vreau. Mereu m-am considerat mai mult politicoasă decât sociabilă.
Teama mea de a îmi expune fericirea se delimitează doar la a îmi arunca un zâmbet fals în mijlocul întunericului. A trecut mult timp de când am privit cu încrederea lumea. De câte ori mă uit în oglindă am ocazia să mă revăd aşa cum sunt: copilă, adolescentă şi femeie. Sunt construită dintr-un şir lung de cuvinte antagonice menite să mă determine să îmi găsesc calea.
Eu nu sunt de mult timp pe acest pământ..aproape un sfert de veac. Dar cred că adevărata metamorfozarea a mea a început de anul acesta. M-am schimbat enorm, iar oglinda mea nu mă minte. Pentru că ea întruchipează singurul adevăr. Pentru mine, anul acesta a reprezentat o furtună de vară. Am devenit mai curioasă şi am învăţat să iert. Cred că iertarea este cea mai importantă. M-am iertat şi pe mine. Mi-am deschis sufletul şi l-am privit: plin de dorinţă de a iubi. Aşa că pentru prima dată după mulţi ani, am renunţat să îmi mai hrănesc demonii. I-am scos brutal din suflet şi m-am privit iarăşi în oglindă. Am rămas uimită. Credeam că sufletul îmi va fi gol sau cel puţin că îmi va sângera. Dar nu s-a întâmplat asta! În schimb, rănile s-au transformat în cicatrici fine care ulterior s-au pierdut în neant. M-am îmbogăţit sufleteşte. Am înlocuit răutatea cu bunătatea. Oglinda mi-a demonstrat că sufletul meu poate să zâmbească. 
M-am eliberat de gândurile urâte şi am hotărât că este momentul potrivit să îmi arăt emoţiile. Să le las să curgă încet şi cu încredere, fără alte neputinţe. Viaţa este mult prea frumoasă ca să tragem de timp. Am fugit de lene şi mirările lucrurilor dăunătoare. Sunt bine. Mereu spun asta pentru că nu aş suporta niciodată gândul că m-aş putea plânge. Nu am motive! Ştiu că mereu este loc de mai bine, dar se poate şi mai rău. Pentru fiecare lucru pe care viaţa mi-l oferă, eu mă bucur curat. Nu de prezenta viaţă îmi este frică, ci de trecerea ei fără să fim conştienţi. Poate sunt eu mai grăbită, dar nici somnul nu îmi place. Nu l-am privit niciodată ca pe o plăcere. Somnul este bun pentru a te păstra sănătos şi atât. Prea multe ore nu fac decât să te despartă de realitate. Iar eu sunt dependentă de ea.
 Când simţi că nu mai poţi, priveşte lumea cu inocenţa copilăriei de mult uitate şi vei înţelege că timpul nu te aşeaptă şi cel mai bine este să ştii să îl valorfici. 

2 comments:

  1. Fragment din conferinta parintelui Savatie Bastovoi, “A iubi inseamna a ierta“
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/08/12/iertarea-inceputul-iubirii/

    ReplyDelete

Un Colocviu la Moscova