Thursday, 24 December 2015

Din dorinţa ochilor mei



Ne priveam cald şi cu sete. În timp ce eram absorbită de privirea lui, el mi-a smuls violent aroganța ce mă îmbrăca, lăsându-mă în imposibilitatea de a reacționa.

Zâmbind, m-a luat de bărbie și în momentul în care credeam că va îndrăzni să mă atace precum o fiară asupra pradei, m-a sărutat lin pe frunte și mi-a îmbrățișat inima. Și a plecat. Cum să plece? Am fugit după el, apucându-l de mână și mi-am smuls singură superficialitatea. I-am zis să rămână. Am căpătat încredere în el, i-am aruncat pe jos neîncrederea în mine și l-am privit cum s-a refugiat în bratele mele, rupându-se de orice ambiție de a mă domina. Era un copil care ar fi dat tot ca acel moment să rămână veșnic. Rece, i-am zâmbit prostesc, îndepartându-l de mine și aruncându-l în realitatea banală, desi îi cerșeam abisul absolut. Mi-a spus că pleacă. Nu l-am reținut, dar am plecat înaintea lui în timp ce mintea si corpul meu striga după el. S-a întors fugind la mine și m-a întrebat ce se va întâmpla cu noi? Nu i-am răspuns pentru că n-am știut. M-a îmbrăţişat și atunci am observat cum indiferența noastră pentru celălalt a dispărut..

No comments:

Post a Comment

Câștigă o invitație de două persoane la piesa de teatru „Cum am mâncat un câine”

„Cum am mâncat un câine” scrisă de Evgenii Griskovet și tradusă de Bogdan Budeș, prezintă viața plină de întrebări a unui marinar rus. P...