Thursday, 24 December 2015

Din dorinţa ochilor mei



Ne priveam cald şi cu sete. În timp ce eram absorbită de privirea lui, el mi-a smuls violent aroganța ce mă îmbrăca, lăsându-mă în imposibilitatea de a reacționa.

Zâmbind, m-a luat de bărbie și în momentul în care credeam că va îndrăzni să mă atace precum o fiară asupra pradei, m-a sărutat lin pe frunte și mi-a îmbrățișat inima. Și a plecat. Cum să plece? Am fugit după el, apucându-l de mână și mi-am smuls singură superficialitatea. I-am zis să rămână. Am căpătat încredere în el, i-am aruncat pe jos neîncrederea în mine și l-am privit cum s-a refugiat în bratele mele, rupându-se de orice ambiție de a mă domina. Era un copil care ar fi dat tot ca acel moment să rămână veșnic. Rece, i-am zâmbit prostesc, îndepartându-l de mine și aruncându-l în realitatea banală, desi îi cerșeam abisul absolut. Mi-a spus că pleacă. Nu l-am reținut, dar am plecat înaintea lui în timp ce mintea si corpul meu striga după el. S-a întors fugind la mine și m-a întrebat ce se va întâmpla cu noi? Nu i-am răspuns pentru că n-am știut. M-a îmbrăţişat și atunci am observat cum indiferența noastră pentru celălalt a dispărut..

No comments:

Post a Comment

Un Colocviu la Moscova