Wednesday, 14 October 2015

Soare în suflet


Ne privim în oglindă. Ne-am maturizat, observăm cum liniile fine încep să îşi croiască drumul pe pielea netedă, dar ne simţim bine. Nu mai suntem copiii care muşcau cu sete din timp pentru a creşte mai repede.
Poate ne-am întoarce în timp să le explicăm că trebuie savurat prezentul linguriţă cu linguriţă; dulcele copilăriei nu trebuie brăzdat de amăreală viitorului ambiguu. O rezonanţă a iubirii pentru sine ne îndeamnă spre aroganţă şi narcisism uitând cu desăvârşire de importanţa iubirii. Zâmbetul rece pe care îl dăruim persoanelor din jurul nostru este construit din gheaţa sufletului nostru. Avem tendinţa de a opri oamenii să ne cunoască şi astfel focul din inima noastră se stinge. În timp va dispărea, iar iarna îşi va aroga supremaţia pe noi. Ne va îngheţa sufletul. Cea mai importantă condiţie de a supravieţui iernii geroase este să permitem primăverii să intre.
Deschide prima fereastră cu aerul cald pentru a te îmbracă cu linişte, apoi altă fereastră pentru a topi dormitorul sufletului. Soarele îţi bate la uşă şi aşteaptă invitaţia ta. Un gram de căldură îţi străbate corpul şi îşi face cunoscut prezenţa încălzindu-ţi sufletul. Te simţi liber. După mult timp poţi respira şi îţi promiţi că este ultima dată când te afunzi în iarnă.
Să învăţăm să zâmbim atât de cald încât să topească şi cele mai reci suflete!

No comments:

Post a Comment

Noi vs/și ei