Wednesday, 14 October 2015

Şi tu ai iubit, nu-i aşa?


A fost o vreme când îl iubeam nebuneşte. Atât de nebunesc încât acum mă întreb cum am supravieţuit. Eram atât de tineri amândoi, doar cu doi ani peste majorat. În ultima ceartă cu el mi-a spus cu un reproş ascuţit că sunt creaţia lui. Da, aş putea spune şi asta, dar nu este complet adevărat.
L-am cunoscut pe el într-o perioadă atipică. Nu ştiam cine este şi sincer nici nu îmi păsa. Viaţa mea era mult prea captivantă pentru a avea o relaţie serioasă. Sincer, nici ca înfăţişarea nu mă mişca, un metru şaptezeci şi ceva, blond cu ochii albaştri, dar avea acel ceva. Albastrul din ochii lui se asemăna cu cerul uşor mişcat de puritatea norilor. Poate era doar un amestec de abis înconjurat de o masculinitate efemeră sau doar dorinţa mea de a cunoaşte necunoscutul.
Ţin minte că la prima întâlnire oficială îmi agitam mâinile încercând să par stăpână pe mine. El stătea pe canapeaua rigidă; părea un zeu ieşit din spumele mării. Felul în care trăgea din ţigară îi acorda o eleganţa ca de pe timpuri. Privirea lui pătrunzătoare îmi tăia respiraţia, iar el ştia asta. Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de in crem şi o cămaşă albă.  Simpla discuţie cu el m-a făcut să îmi aduc aminte de privirea lui. Avea un mod ciudat de a-mi pătrunde în suflet. Mă simţeam dezgolită în faţa lui ca şi cum ar vrea să îmi cunoască fiecare colţ al minţii. Mă intimida şi nu îmi placea acest lucru. Simţeam că mă domină, iar acest lucru îmi creea o stare de frustrare care se accentua pe măsură ce el devenea un personaj important în viaţa mea. La început n-am simţit nimic. Nici foc, nici gheaţă. Era un contrast de simţuri antagonice reflectate în universul meu. Nu ştiu de ce, dar mi-a atras atenţia felul în care buzele sale au căpătat atingere pe mâna mea. O fracţiune de secundă i-am întâlnit privirea. Ochii mei negri îşi căutau răspuns în preaplinul cerului său.
M-am îndrăgostit. Iremediabil. Visam la dragostea lui. Sau cel putin la atenţia lui. Ii cerşeam secundele în timp ce minutele mele se transformau în ani. Tinereţea mea se rodea împreună cu desprinderea sa faţă de realitate. Aşa cum un drogat îşi caută următoarea doză, asa şi eu îi căutam sufletul. Nu aş fi crezut că mă poate aduce la nebunie. El reprezenta propriul meu iad cu nuanţe din rai. O incursiune de simţuri…

No comments:

Post a Comment