Wednesday, 14 October 2015

Pe scenă cu libertatea


Tinereţea nu este nemuritoare, asta o ştim cu toţii. Ea se completează cu nebunia căutării unei fericiri eterne. La 20 de ani nu poţi să spui că eşti pregătit pentru viaţa. Nu ştii ce va urma, dar încerci să te bucuri de tot ce ai, chiar să iubeşti. Alternând între setea pentru distracţie şi rigorile educaţiei îţi manifeşti dorinţa de a te avânta liber spre drumuri necunoscute.
Parcă ai fi într-o pădure cu copaci uriaşi. Eşti la adăpost pe moment, dar ştii că trebuie să pleci de acolo. Orice moment pe care îl prelungeşti e dăunător pe termen lung. Aşa că îţi ridici bărbia, îţi îndrepţi spatele şi cu un pas hotărât mergi pe poteca visată în noaptea trecută. Mai ştii? În noaptea aceea când ţi-ai cunoscut ochii şi ţi-ai promis un nou început în timp ce buzele tale au cunoscut o altă atingere, iar mâinile tale au îmbrăţisat o inimă curată şi sinceră.
Epatezi pentru recunoaşterea ta ca persoană matură. Îţi fluturi visele în zadar atât timp cât nu eşti pregătit să le ataci precum nişte animale de pradă. Gata în orice moment să sfâşie răul pentru binele lor. Un bine suav şi dulce care te poate ridica departe de idealurile altora. Tu nu trăieşti pentru gândirea altora, ci doar pentru tine. Eşti o persoană capabilă să răscoleşti şi cele mai urâte suflete, dar te adânceşti în nesiguranţa ta pe motiv că te vor judeca. Te vor aclama ca fiinţă respingătoare şi te vor certa. Dar tu nu îi vei auzi. Mintea ta va crea un zid de neatins. Fii pregătit să creezi iubire, nu să o devalorezi prin suferinţele altora. Oameni frustraţi sunt urâţi. Reţine asta şi evită să ajungi unul dintre ei. Bucură-ţi inima şi păstrează-ţi sufletul curat. Nu confunda problemele altora cu ale tale. Învaţă să îţi construieşti drumul în viaţă fără să te atingă răutăţile celor din jurul tău. Pentru că oamenii aşa sunt creaţi…să rănească şi să distrugă orice tentativă de fericire. Dar de ce ţi-ar păsa ce cred ei? De ce ai vrea să îi laşi să te atingă? Zâmbeşte şi mergi mai departe. În acelaşi timp nu uita să socializezi cu ei. Faptul că societatea este atât de rea nu trebuie să te determine să te refugiezi în singurătate. Ci tocmai, reprezintă un motiv bun să comunici cât mai mult. Nu ştii niciodată când poţi să dai peste un om de calitate. Şi pe la urmă să fim sinceri: persoanele care ţi-au creat neplăceri te-au ajutat să devii un om puternic. Bătăliile pe care le dăm sunt pentru a ne forma în soldaţi veritabili capabili să schimbăm lumea.
Societatea nu este bolnavă, ci oamenii care o construiesc sunt dăunători. Nu te plânge de existenţa lor, ci încearcă să îi schimbi. Educă-te singur ca mai apoi să ajungi să reprezinţi un model pentru viitoarele generaţii. Un om cu sufletul cald poate topi şi cele mai reci inimi. Caută binele în mocirla răului şi atunci vei cunoaşte ce înseamnă adevărata fericire a vieţii. Iubeşte. Iubeşte mult viaţa!

No comments:

Post a Comment