Wednesday, 14 October 2015

Pact cu mine


Eşti captivat de tot ce este nou în viaţa ta, iar pe măsură ce accelerezi şi prin venele tale curge numai adrenalină simţi nevoia de a îţi depăşi limitele. Te arunci în faţa prăpastiei şi cu zâmbetul pe buze cauţi adevărul în neant.
Buzele o dată unse cu dragoste îşi arogă supremaţia cuvintelor şi răspândesc venin celor ce ţi-au făcut rău. Dar inima ta se zbate cu propriile emoţii şi îţi ucide orice gând demonic. Eşti în faţa prăpastiei şi priveşti cerul, iar soarele cum cucereşte norii. Albastrul pur îţi cerşeşte un moment de răgaz. Soarele îţi atinge corpul şi pătrunde în tine, îţi luminează sufletul făcându-te să ierţi. Încă o dată…
Îi dăruieşti un zâmbet şi îi spui că ai înţeles. Îi mulţumeşti pentru cel mai frumos cadou pe care puteai să îl primeşti: viaţa. Înainte de a pleca îţi eliberezi demonii. Ştii că dacă ar putea ei ţi-ar smulge sufletul din tine, dar nu ezitezi. Eşti conştient că nu mai poţi trăi cu ei. Îi arunci în prăpastie şi îi priveşti arogant. În acel moment dai să pleci, dar soarele îţi smulge o mică bucată de pământ făcându-te pe tine sa te împiedici. Te uiţi făţiş la el şi nu înţelegi de ce îţi face asta, de ce te vrea căzut din moment ce tu ţi-ai aruncat demonii din tine. Ce ai mai putea face?
Apoi realizezi că aroganţa ţi-ai păstrat-o. Ai asemănat-o cu o calitate şi niciodata n-ai crezut că ea îţi dăunează. Cu greu o desprinzi de tine. Şi îţi aduci aminte de atâtea răutăţi cauzate de ea. Ai pierdut mari iubiri sau ai făcut rău celor dragi doar pentru că tu trăiai să o hrăneşti. Te considerai suprem. Un om impecabil din toate punctele de vedere, iar cei din jurul tău trăiau doar să îţi construiască propriul tău castel. Îi chinuiai. Râdeai de simplitatea lor, dar în acelaşi timp erai dependent de admiraţia lor. De faptul că ei nu se vor ridica vreodata la nivelul tău. Erai pur şi simplu o apariţie boemă, neliniştită de ardoarea vieţii.
Ai închis ochii şi ai eliberat aroganţa, dar nu înainte de a îi mulţumi şi ei. Pentru că trăind cu ea te distrugeai. Iar acum ştii ce înseamnă să fii liber. Te-ai întors şi ai plecat lăsând în spatele tău toate neputinţele şi răutăţile.

No comments:

Post a Comment

Un Colocviu la Moscova