Wednesday, 14 October 2015

Oglinda unui bărbat



Se spune că destinul ţi-l construieşti singur. Cu mâinile goale porneşti în avântul vieţii, cerând cerului un gram de noroc metamorfozat în lumină. Şi devi atât de agitat încât carnea ta începe să tremure până se dizolvă în neant. Un neajuns semnificativ pentru tine. Îţi iroseşti clipele de pasiune pe secunde demonice, alegând să trăieşti fără a respira.

 De data aceasta, oxigenul nu îţi este prieten. Parcă ai vrea să mai iubeşti încă o dată, să te ridici deasupra şi să priveşti cu multă bunătate persoana draga. Şi ce ai mai vrea să îi dăruieşti încrederea ta, dar eşti conştient că asta ar însemna să mai rişti. Oare rănile ţi s-au vindecat? Dacă te priveşti în oglindă ai putea spune că esti foarte bine: ochii tăi sunt vii, zâmbetul cald, iar statura demnă de un om puternic, capabil să ducă cele mai cumplite bătălii. Dar nimeni nu ştie ce este în inima ta. Ea încâ sângerează, a fost atât de lovită încât şansele ca ea să se refacă complet sunt minime. Oare există un doctor şi pentru inima ta? Din păcate nu. Cine putea să te salveze nu trăieşte pe acest pământ. Singurătatea este ucigătoare. Îţi macină gândurile, risipindu-le până la nemurire. Eşti singur, iar demonii tăi dansează în jurul tău, formând un cerc care începe să ardă. A luat foc. Acest ritual fascinant te îndeamnă să îţi expui sentimentele, să îţi reproşezi fiecare moment pe care l-ai pierdut pe oameni de nimic şi să le promiţi demonilor că niciodată nu îi vei mai lăsa să te înconjoare. În viaţa ta, ei nu au ce căuta. Şi îţi doreşti să îi alungi, nu ştii cum, dar eşti pregătit să scapi din braţele lor. În momentul în care evadezi din propriul castel, demonii dispar ca şi cum nu ar fi existat vreodată. Pleci la drum fără niciun bagaj. Nu te simţi pregătit pentru o nouă iubire. Nici nu îţi este dor de fostele iubiri. Setea pe care o ai nu este alcătuită din sentimente delicate, ci ele reprezintă agresivitatea falselor iluzii pe care le aveai pentru alte persoane. Eşti mult mai stăpân pe tine atunci când nu iubeşti. Mai statornic în simţuri. Oglinda ce îţi spune? Cine este acel om care se uită la tine? Uite cum el te priveşte arogant amintindu-ţi că nu îl vei cunoaşte niciodată, dar în schimb el pe tine da. O fărâmă de minciună aruncată în gol spulberă orice zid al adevărului pe care vrei să-l construieşti cu tine. Viziunea ta asupra omului la care aspiri să fii reprezintă doar un mit. Nu exişti. Eşti doar o alcătuire de emoţii simbolice, întruchipezi bine şi în acelaşi timp răul. Sălbatic în simţuri, dar civilizat în comportament. Nu te regăseşti nici în gheaţă, nici în foc. Mereu ai căutat calea de mijloc, nereuşind să o găseşti. Ai rămas aceeaşi persoană simplă.
Destul despre tine! Aş vrea să vorbim acum şi despre mine. Ce zici?

No comments:

Post a Comment

Un Colocviu la Moscova