Wednesday, 14 October 2015

Obsesie


Zâmbetul renaşte pe buzele mele înfrigurate de dorul dragostei. Desprins dintr-o poveste îmbătrânită de amintirile uscate ale unei zeiţe, dragostea câştigă teren de fiecare dată. Nu există remediu pentru ea.
Iubirea te distruge, îţi macină simţurile şi te strânge în braţele sale până ce dispari în neant. În faţa prăpastiei, toate sentimentele antagonice se iubesc. Iubirea devine o pasăre Pheonix. Iar eu, aceea fiinţă ingenuă care şi-a jurat că nu va mai iubi vreodată, am căzut prada. Dragostea m-a prins. Am devenit o victimă în castelul său. Înfometată, mă hrănesc cu nevinovatele plăceri transformate în aromele timpului încă nestatornic. Îmi simt corpul îngheţat din ce în ce mai uman, parcă se metamorfozează în sensul mişcării limbilor ceasului. Timpul trece încet. Ceasul nu mai ticăie.
O altă zi vine, iar eu sunt sau măcar încerc să par mai cumpătată. Te privesc uşor încruntată. Eu nu aparţin nimănui, câteodată cred că nici măcar mie. Azi îţi pot oferi raiul, iar mâine să te arunc în iad şi să jur că nu te voi mai privi niciodată. Sunt mereu alta. Poate  nu te vei plictisi, dar sigur vei obosi. Pentru că, vezi tu, eu sunt născută din pământ şi apă cu scopul de a rămâne aici. Indiferent de povestea noastră, eu nu sunt a ta. Eu nu aparţin nici măcar pământului pe care tu calci convins de fantasmele puterii nemărginite.
Capabil de cele mai ideale sentimente şi puternic în egoul tău, te consideri neîndreptăţit pentru tot ce nu ai avut. Ai urla cât poţi de tare mizând pe fatidica şansa de a fi uitat de lume. Un paradox al singurătăţii. O dragoste obsesivă care îţi ucide sufletul este menţinută în viaţă de dorinţa ta de a mă cunoaşte. O fărămă de minciună aruncată în gol spulberă orice zid al adevărului pe care vrei să-l construieşti cu mine. Îmi ucizi gândurile cu dragostea ta cicatrizată. Omul pe care îl doreşti reprezintă doar un mit.
Departe de gândurile bolnăvicioase ale oamenilor, eu mă hrănesc cu puritatea unei vieţi construite pe marginea raiului. Trăiesc între oamenii toxici, le simt privirile aspre şi gândurile murdare, dar nu mă deranjează. Sunt propriul meu înger protector.

No comments:

Post a Comment