Wednesday, 14 October 2015

Născut din aroganţă


Când nici vântul nu mai adie, îţi desprinzi privirea de pe imaginea care îţi bântuia, până ieri, gândurile. Simţurile tale alcătuiesc un miraj excentric disimulat de preaplinul ochilor tăi, cerşindu-ţi o falsă agresiune faţă de o dragă persoană. Şi nici măcar atunci nu ţi-ai recunoaşte extincţia eului.
Ca un naufragiat te reîntorci la tine. În sufletul tău, cel pe care mereu i-ai negat existenţa. Te considerai un rege în acest regat gol. Nu reprezentai decât un intrus care în fiecare zi era rodat de fantasmele trecutului. Iluzia ta de a avea tot este spulberată mitic, ţi-ai transpus toate sentimentele unor statui de zinc şi te-ai vândut ieftin. Şi ce poate fi mai tragic decât neinteresul diavolului pentru tine? Nici măcar el nu te-a vrut. Mereu vei aparţine unei lumi aparent necunoscute. Un loc mijlocit de trecut unde membrele viitorului îţi sugrumă orice şansă de a evada.
Te-ai putea descrie printr-o serie de metafore care mai de care mai monstruoase, rupându-ţi trăirile de acest corp aparent încă tânăr. Sentimentele tale nu sunt gestionate cu precădere pentru o nouă oportunitate de a te simţi încrezător în propriile tale forţe. O mare imensă de lacrimi îţi cade pe braţele muncite fără teamă şi fără a avea o iluzie pentru mai mult bine, căci bunătatea se metamorfozează în chip de înger prăfuit. O candoare de emoţii! Sentimentele împrăştiate se învârt în sensul ceasului. Eşti disperat să îţi transporţi mintea cât mai departe de bagajul timpului şi îţi rogi membrele inferioare să se mişte. Să păşească pe covorul cu spini construiţi din răutatea ta şi să acceadă la…dragoste. Cu ce sens ţi-ai aloca  timp pentru iubire? Ea nu semnifică nimic. Reprezintă doar o joacă a imaginaţiei noastre cu emoţiile stranii de a cunoaşte ceva recent descoperit.
Şi atunci fugi de tine cât poţi de tare. Renunţi la buzele atât de cunoscute ale unei persoane străine cu gândul de a te redescoperi. Nimic nu este nou. Aceleaşi chipuri fără sens construite dintr-o rutină distrugătoare de emoţii te privesc arogant, amintindu-ţi că nu le vei cunoaşte niciodată, dar în schimb ele te ştiu atât de bine. O fărâmă de minciună aruncată în gol spulberă orice zid al adevărului pe care vrei să-l construieşti cu ele. Tu nu aparţii de nimeni. Nici măcar de mine.

No comments:

Post a Comment