Wednesday, 14 October 2015

Din dragoste pentru tine



Ne naştem cu o dorinţă imensă de a iubi. În diferitele încercări amoroase ne dăruim sufletul cu speranţa că este pentru totdeauna. Dar în cele mai multe cazuri eşuăm în relaţii. Ne călcăm pe orgoliu pentru a păstra viu ceva ce nu există. Şi nu va exista. Pentru că iubirea nu apare când vrem noi, ci doar când avem cea mai mare nevoie de ea.
Dragostea ştie să ne cureţe inimile de suferinţele anterioare. Ne aduce lumină şi căldură. Devenim mai iertători şi mult mai încrezători în oameni. Sentimentele nu pot fi pur şi simplu îngheţate. Ele pulsează în inima noastră şi aşteaptă momentul să fie descoperite. Să ne formeze şi să ne dea un rol în viaţă. Pentru că fără dragoste nimic nu este. Iar noi ştim asta, dar trăim mereu cu teama de a accepta acest lucru. Ne este frică să nu ne pierdem independenţa. Dar nu o putem pierde pentru că fără ea relaţia devine toxică. A fi dependent de cineva nu înseamnă a îl iubi. Când iubeşti eşti conştient că persoana de lângă tine daca te vrea cu adevărat îţi rămâne alături indiferent ce se întâmplă. Nu este nevoie de o obsesie chinuitoare. Dependenţa duce la distruge. Malformează psihicul şi dăunează activităţii sociale.
Nimeni din trecutul nostru nu a intrat în viaţa noastră fără acordul personal. Şi atunci de ce ne plângem de oamenii din trecut? Ei sunt cei care ne-au modelat şi mai ales din cauza lor am ajuns persoanele puternice de astăzi. Cu fiecare suferinţă se mai adaugă o mică părticică  până vom ajunge să ne construim o aripă. Doar una pentru că cealalta va fi la jumătatea noastră. Iar în momentul în care o să o întâlnim învăţăm să zburăm. Deasupra tuturor. Devenim puternici şi capabili de un nou început.

No comments:

Post a Comment

Un Colocviu la Moscova