Wednesday, 14 October 2015

Declaraţie


Viaţa este un deliciu. O alcătuire de simţuri care ne acaparează mintea. Dorim adrenalină, o căutăm nebuneşte fugind spre necunoscut. Păşim grăbit pe cărările nebunănuite ale vieţii. Nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu mereu aleg calea cea mai complicată.
Cum am putea să ne bucurăm de viaţa dacă nu am cunoaşte şi răul? Aşa învăţăm să apreciem viaţa.
Nu regret nimic. Tot ce am făcut în viaţă a dus la împăcarea mea cu mine. Aşa m-am transformat în femeia de astăzi. Şi îmi place. Mă bucur de timpul meu. Mi-am descoperit noi hobby-uri, am învăţat să mă controlez, să îmi stăpânesc lipsa de răbdare şi să îmi gestionez cu atenţie gesturile. În trecut am încercat să fiu pe aceeaşi linie cu generaţia mea: să mă îmbrac la fel, să ascult aceeaşi muzică, să mă distrez ca ei. Dar nu înţelegeam de ce nu pot să fiu ca ceilalţi. Apoi mi-am dat seama că eu nu sunt aşa. Niciodată nu voi putea fi. De ce m-aş preface că îmi place artistul X care cântă 2-3 cuvinte când inima mea tresare doar la vocea lui Frank Sinatra? Oh! Şi Martin Dean, Nina Simone, Aretha Franklin, Nat King Cole…iar lista continuă la nesfârşit. Să nu mai vorbim că şi stilul meu vestimentar este influenţat tot de anii ’50. Sunt feminină până în cel mai ascuns colţ al minţii mele.
Îmi place să citesc. Mult. De când eram mică am privit cărţile ca pe nişte fiinţe delicate. Nu am fost niciodată de acord ca cineva să rupă o pagină a unei cărţi. Parcă i-aş simţi durerea, strigătul nebun de ajutor. Fiind mici răsfoiam cu imensă curiozitate cărţile de poveşti şi ne imaginam că suntem personajele din acţiune. Apoi am crescut şi am descoperit poveştile de dragoste, intrigile nesămuite ale personajelor. Ne-am construit propriul drum influenţati de personajele romanelor. Am realizat că dramele noastre nu trăiesc pentru totdeauna. Pentru că la finalul dramei ne aşteaptă fericirea. Ea nu ne grăbeşte. Îşi doreşte să o savurăm fir cu fir. Aşa şi cu cărţile. Ne aruncăm în lumea lor sperând la un răspuns sau la o escapadă de realitate.
Pot să spun răspicat: mă simt bine în pielea mea! Nu am frustrări. Nu port ranchiună şi mai ales nu îmi încarc timpul cu răutate. În fiecare zi evoluez puţin, dar frumos. Sunt singura care are grijă de sufletul meu. Mi-l îmbrac în gânduri bune. Îl păstrez limpede ca cerul senin.

No comments:

Post a Comment

Un Colocviu la Moscova