Wednesday, 14 October 2015

Cu aromă de iubire



Cu o sete ispitită de buzele persoanei iubite te agăţi de speranţa  unei eliberări mediocre. A evada din sanctuarul fericirii tale reprezintă chiar şi pentru tine o impecaţie dulce amăruie. Ipocrit de dulce aş zice.
Un gust saracastic pe gândul tău îţi conduce inima către o tumultoasă bătălie pentru cucerirea cu desăvârşire a sineului. Ai vrea să îţi evoci un ideal fantastic sprijinit de ideea că nu dispui de teama de a nu mai iubi vreodată. Înşelându-ţi visele vrei tot. Îţi prinzi sentimentele, le coşi cu venin pe inima ta şi îţi juri că îţi vei găsi un nou sens, o cale spre o lume mai ideatică. Catonic pe nespusele cuvinte pe care ai fi vrut să le arunci în seara când bătăile inimii s-au accelerat într-un ritm ameţitător, făcându-te să te rupi defintiv de trecut, te desprinzi de orice sentiment nefast şi ierţi tot. Îţi aduci aminte cum buzele tale nu au desluşit tainele himerei sau ale dragostei, iar ochii n-au privit clipele trăirii unei iubiri inexpugnabile. Şi nici urechi n-ai avut pentru că n-ai auzit strigătele disperate ale celor două cuvinte: “Te iubesc!”. Le-ai transformat în orgoliu şi mai apoi le-ai aruncat cu milă în cămara vitregită cu suferinţele tale. Şi încă o dată ai tremurat la auzul lor. Ţi-ai îngropat sentimentele ca pe nişte lucruri nefolositoare. Îţi plângeai zilele şi nopţile uitând că iubirea nu este toxică. Credeai că doar suferind vei ajunge la inima altor persoane. Ca un periculos condamnat îţi purtai crucea pentru că iubeai prea mult. Sperai la dragoste în iad. O căutai cu mânie fiind mereu în contrasens cu timpul. El nu aşteaptă. Se hrăneşte cu secundele tale şi devine avar pe măsură ce tu îi dăruieşti cufundată în abis tot ce ai mai preţios. Îi dăruieşti minute, apoi zile şi săptămâni. Poţi ajunge chiar şi la ani. Totul până într-o dimineaţă când te trezeşti din coşmarul în care ai trăit şi refuzi să îţi mai hrăneşti propriul demon metamorfozat în timp.
Dar acum a venit momentul să îţi dezgropi sentimentele. Descoperi cu plăcere dorinţa neasemuită de dragoste. Dintr-o dată parcă şi viaţa are un alt gust. Nu este nici dulce, dar nici amară. Ai putea spune că este delicioasă fără să îi cunoşti aroma. Ceva necunoscut, nu ai mai întâlnit aşa ceva până acum. Toate simţurile tale se trezesc şi teama îşi frânge aripile întunericului pentru prima dată după mult timp. Percepi realitatea prezentă cu mai multă blândeţe decât în trecut. Eşti în putere să te dezbraci de neputinţele tale, să îmbraci armuri dăruite de zei şi să îţi mulţumeşti ţie pentru simplu fapt că ai lăsat să revină în viaţa ta acel sentiment minunat: iubirea. Nimic nu este mai frumos şi mai curat decât bunătatea unui nou început. Ai uitat acele nopţi chinuitoare de dor unde carnea tremura în acelaşi ritm cu inima ta. Fericirea îţi curge prin vene şi îţi luminează inima pentru a mai acorda încă o dată timp iubirii.

No comments:

Post a Comment

Un Colocviu la Moscova